Știm că începuturile, în mai toate domeniile și cu atât mai mult cele pe cont propriu sunt mai grele. La fel este și în arta contemporană, indiferent unde te naști, trăiești și lucrezi. Dorim să aflăm cu ce se confruntă un artist visual contemporan la început de drum, cum reușește să își continue activitatea artistică. Ne povestește Cristina Dimuș, absolventă a Facultății Arte Plastice, dep. Pictură UNARTE în 2022, recent premiată la Saloanele Moldovei 2022. 

Cum ai intrat în contact cu arta contemporană românească? 

M-a pasionat pictura de copil. Focșaniul, localitatea de domiciliu nu avea în 1986 liceu de arte când urma să dau examen pentru admitere. A trebuit să aleg Liceul Economic. Nu m-am regăsit în nicio materie studiată atunci. Caietele mele, la sfârșit aveau toate, desene în creion. Erau naive, recunosc. Desenam în toate pauzele. Am avut două încercări eșuate de a intra la facultatea de arte, la începutul anilor 90; este știut faptul că erau foarte puține locuri disponibile.O lungă perioadă de timp am făcut cu totul altceva, ani întregi mi-am încuiat dorința de a studia arta. 

Mi s-a pus la un moment dat întrebarea – ce regret cel mai mult în viața asta?. Sau ce am vrut să am, să fac, și nu am reușit? Răspunsul era ferm: pictură. Pictura studiată la universitate, nu așa, după ureche. 

În 2017 destinul mi-a surâs. După un stagiu de pregătire de un an, am intrat la Unarte, secția pictură, la vârsta de 47 de ani. Cinci am studiat cu cea mai mare seriozitate și dedicație. Nu am lipsit la niciun curs și niciun seminar. Practicii în atelier îi dedicăm atât cât era lumină natural. Când trebuia să aprind becurile pentru că se înnopta, plecam. Lumina artificială schimbă total nuanțele, tonurile culorilor, nu lucrez așa. 

În timpul studiilor expuneai? În prezent mai lucrezi, mai expui? 

În anii de facultate am participat la numeroase expoziții de artă contemporană de grup, concursuri, evenimente. Majoritatea erau organizate de școală și nu numai. Am primit doi ani la rând burse de merit din partea UNARTE. Am fost trimisă de școală în tabere de creație de artă, am obținut premii, mențiuni și nominalizări la diverse concursuri de artă.  În prezent am reușit să organizez și o expoziție personală. A avut loc în luna mai 2022 într-o galerie de artă contemporană ce funcționează ca spațiu alternativ. 

Pot spune că practicarea picturii la nivel profesional este pentru mine o a doua natură. Îmi oferă cele mai mari satisfacții. 

Doar lucrezi în atelier sau arta crezi că implică ceva mai mult? 

Nu trece zi să nu citesc ceva despre artă și artiști sau să gândesc următoarele teme, lucrări. Apropo, mi-am adus de la București, la domiciliul din Focșani, de când sunt în vacanță două geamantane de cărți de artă care așteaptă să fie citite.

Odată cu încheierea cursurilor la facultate am hotărât să iau o foarte scurtă pauză pentru a-mi amenaja un atelier acasă. Voi continua să pictez, să experimentez tehnic, să refac teme începute. În această meserie muncă nu se încheie vreodată. Mereu vin idei pentru teme noi, pentru vreo lucrare nouă, cu abordări cromatice, tehnice, diferite față de ce am mai lucrat. 

Revenind la școală vs realitatea artistică de după, de la noi, cum te descurci efectiv? Intenționat sau neintenționat ai înregistrat ceva schimbări? 

Da, referitor la partea practică, aceasta s-a schimbat de-a lungul timpului. Și sigur se va schimba în continuare. Mi-e teamă de monotonie, de autosuficiență. Știu că pot mai mult și am nevoie să studiez în continuare. Rezultatele vor veni în urma practicii pe care o voi aborda. Sunt convinsă că pentru un artist contemporan prima calitate ar trebui să fie curiozitatea, apoi cercetarea și experimentarea permanentă. Fiecare zi lăsată să treacă fără a lucra ceva în atelier este o zi pierdută definitiv. 

Are arta vreo importanță sau este doar o pasiune a ta și atât? 

Cred că arta unește. Este comunicare de emoții, informații, sentimente, etc. Arta l-a însoțit pe om încă din zorii istoriei. Arta e singură care rămâne și este istoria noastră, a omenirii. Muzica, teatrul, cărțile, filmele, pictura, sculptura nu pot fi anulate din istorie. Arta stimulează, este terapie. Rolul artei este de a produce plăcere estetică și este o componentă principală a culturii umane. Arta contribuie la socializare și stabilește o relație directă cu opera de artă. Nu îmi pot imagina viața fără artă. Probabil ar fi seacă, săracă spiritual. Pictura este și va rămâne pentru mine un mod de viață, un aliat, un prieten ce nu mă va trăda.