Aruncăm un ochi spre arta contemporană din Romania și îl remarcăm pe Kentelki Gábor care tocmai a vernisat o nouă expoziție personală de pictură în data de 02.03.203, Miercurea-Ciuc la Megyeháza Galéria.
Merită sa îl cunoastem îndreaproape pentru ceea ce propune ca artist. Kentelki a împărtașit cu noi din experiențele sale și ne-a povestit amănunte ale vieții de pictor tânar. Ne-a vorbit despre facilitătile și greutățile, frumusețea si dificultatea activității sale și ce îl îndeamnă să facă artă în peisajul contemporan.
Cum ai luat contact cu arta contemporană românească?
Cunoștințele mele legate de arta contemporană din România vin în mare parte din propriile experiențe: începând cu participarea la tabere de creație până la vizitarea expozițiilor de artă contemporană. Odata cu venirea în București, contactul cu arta a devenit intens și consistent: de la facultate până la diferite expoziții și evenimente.
În timpul studiilor expuneai? In prezent mai lucrezi, mai expui?
Da, în timpul studiilor de licență la UNARTE am fost prezent la diferite expoziții de artă . Maroritatea expozițiilor de artă contemporana din Romania la care am participat au fost de grup. Am deschis și o expoziție personală în București. Aceasta a avut loc la Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar din București, în anul 2019. Am avut onoarea ca expoziția să fie curatoriată și deschisă de către profesorul meu Prof. Dr. Marcel Bunea.
În prezent lucrez și cred că cel mai important este să lucrez în continuare. Spun asta pentru că în trecut nu am lucrat constant. Pot afirma acum că a lucra mereu este de preferat. Am avut perioade mai lungi și mai scurte în care n-am pictat. Pauza se simte, diferențele sunt evidente.
Cu ocazia aceasta aș vrea să citez de la doi prieteni pictori: “nu lăsa nicio zi să treacă fără a lucra. Dacă nu ai ocazia să pictezi, măcar să faci desene, schițe…” și “pictura nu este diferita de niciun loc de muncă: fiecare zi mergi la atelier și lucrezi…”.
La momentul respectiv n-am fost total de acord cu aceste afirmații. În timp am înțeles și m-au ajutat foarte mult. Așa am învățat din propriile experiențe că într-adevăr, e singurul drum.
Spunănd asta, concluzionez ca “inspirația”, deși o accept ca noțiune, are un rol secundar în ceea ce mă privește. De multe ori nu știu ce o să fac când ajung la atelier. Pentru mine important e să acopăr pânza cu culori. Cel mai mult învăț din experimente și experiențe și doar așa pot să merg mai departe și să îmbunatățesc.
Expozițiile de artă și în spcial cele de artă contemporană sunt foarte importante pentru mine. Momentan sunt prezent cu o expoziție personală în Miercurea Ciuc, la Galeria de Artă a Consiliului Județean Harghita. Concomitent lucrez pentru o personală în București. Aceasta probabil se va materializa în mai sau iunie 2023.
Lucrezi numai în atelier sau crezi ca arta contemporana implică ceva mai mult? unde ai atelierul? cum l-ai “construit”?
Arta necesită mai mult decât atelierul. Activitatea în atelier este doar rezultatul întâmplărilor de zi cu zi. Îsi pune amprenta orice. De la o seară cu prieteni la o excursie la munte sau până la o pieasă de teatru sau o expoziție. Totul afectează picturile în mod direct sau indirect. Fără experiențe și amintiri n-ar mai fi nimic de pictat.
În prezent lucrez în atelierul meu din Târgu Mureș. Recent am reușit să am un mic atelier și în București. După ce a început pandemia a trebuit să lucrăm acasă. Ca mulți alti artisti contemporani am rearanjat o cameră la Tg. Mures. Locuiesc la bloc, unde pictatul cu ulei e imposibil. Totuși am avut sansă. Lângă bloc, părinții mei dețin o casă unde în prezent toate camerele deja sunt dedicate picturilor.
A fost interesant de notat diferența dintre a lucra la facultate cu ceilalți colegi și a lucra singur. În această perioadă am lucrat mult și afară, în aer liber. Unele pânze au fost prea mari pentru o cameră normală. Am improvizat și am capsat pânza pe peretele casei. Din întâmplare și necesitate a ieșit o experiență foarte interesantă. Așa am putut să lucrez doar când vremea și lumina naturală m-au lăsat.
Revenind la scoală vs arta contemporană din Romania de după, cum te descurci efectiv?
Încerc și încerc! Au fost momente când am crezut că de acum încolo totul va fi ideal (expoziții și vânzări). Am învățat că trebuie să am răbdare și perseverență. Câteva momente de succes nu înseamnă o garanție în continuare.
Am hotărât ca pictura să fie pe primul loc pentru mine. Arta contemporană din România este caracterizată de multe obstacole. Fac tot posibilul pentru a putea picta. Sper ca într-o zi să pot să pictez când vreau și cât vreau.
Timpul este esential, fără scuze: eu am început să am un loc de muncă încă din anul 2 de facultate. Lucrez în continuare pentru a putea susține pictura. Arta contemporana din Romania nu ofera prea multe variante. Lângă asta am și viața de zi cu zi (sport, familie-prieteni, călătorii, etc). Trebuie sa fac anumite sacrificii. Mereu am crezut că un artist adevărat este cel care a reușit să sacrifice totul pentru arta lui. Eu încă n-am putut intr-atâta.
Revenim la facultate vs realitate. Doua ipostaze total diferite. Acum realizez cât de frumoase au fost zilele când, fără nicio grijă am intrat dimineața în atelierul universității și am pictat împreună cu colegi, prieteni și profesori. În opinia mea experiența asta valorează cel mai mult la facultate.
Întotdeauna am pus pe locul întâi expozițiile. Mi se pare singurul drum de a obține ce vreau, făcând între timp ce-mi place. Un lucru deosebit de pozitiv pe parcurs este că sunt oameni care apreciează picturile mele. Asta îmi dă un motiv pentru a continua. Opiniile negative și pozitive au aceeași forță de a construi și de a dărâma. E important să am încredere în picturile mele. E important sa mă bucur că am sansa de a avea în preajmă persoane care au încredere în mine și mă susțin.
Are arta vreo importantă, în general sau este doar o pasiune și atât?
Nu pot să zic că arta e ceva “important” pentru mine. Nu o pot compara cu altceva: este pictura și restul.
Cred că relația artei cu publicul mereu a fost una pe care artistul n-a înțeles-o. Probabil nici n-a vrut să o înțeleagă. Pictorul este limitat la momentul în care tabloul său părăsește atelierul. După asta publicul decide dacă asta va fi considerată artă sau dacă valorează ceva. Important e să pictez ce îmi place mie.
contact
Kentelki Gábor (@paintings.kentelki) • Instagram photos and videos
paintings.kentelki (kentelkigabor.com)
citește in continuare un interviu cu Cristina Dimus pe grund.space
TURCU CORNEL
Felicitări domnule , nu te cunosc, dar pot sa iti dau poate un sfat, două.
Continua ești pe drumul cel bun .
Iar dacă vrei o atmosfera ca și la facultate unde pictai în atelier cu colegii și cu profesorii, si acea atmosfera o regreti atunci du-te la A.A.P Mureș și în multele lor tabere de creație iti vei aminti de facultate.
Ai curajul cei de la U AP. Mureș interzic accesul celor cu studii universitare in domeniul artei la “amatori “…